Thursday, July 02, 2009
Thursday, August 14, 2008
Friday, July 25, 2008
Wednesday, July 23, 2008
Saturday, July 19, 2008
Tuesday, July 15, 2008
Sunday, July 06, 2008
APEL DE URGENTA 112
Sistemul National Unic pentru Apeluri de Urgenta reprezinta o componenta importanta . Aceste intrebari se refera in primul rand la motivul solicitarii si difera in functie de acesta :
In caz de accident rutier, feroviar, aviatic, casnic, arsuri :
1.Unde s-a produs si la ce ora ?
2.Cate vehicule sunt implicate ?
3.Cate victime sunt ?
4.Care este starea lor ? (Este foarte important sa fie lasate la locul accidentului pana la sosirea ambulantei si sa li se acorde primul ajutor doar pentru sustinerea functiilor vitale : respiratie si circulatia, pentru a nu fi mai rau traumatizate in caz de extrageri intempestive din masina avariata).
5.Daca victimele sunt sau nu incarcerate ?
6.In ce imprejurari s-a produs accidentul (coliziune, rastunare, explozie, cadere de la inaltime, etc).
7.Ce suprafata a corpului este arsa ?
Cand este vorba despre un pacient cu care nu se poate comunica din diverse motive (comatos, accidentat grav, cazut in strada, etc.) :
1.Imprejurare in care a fost gasita victima (in casa, pe strada, etc.) ;
2.Este sa nu este constienta victima (respectiv daca vorbeste, misca) ?
3.Respira ?
4.Are puls ?
5.Prezinta sau nu leziuni vizibile ?
In caz de intoxicatii voluntare sau involuntare :
1.Ce toxic s-a administrat ?
2.In ca cantitate ? (daca este cunoscuta)
3.Cand s-a produs intoxicatia ? (La ce ora)
4.Ce simptome are si care este starea pacientului? A varsat sau nu ?
Vi se recomanda sa pastrati recipientul in care a fost tinut toxicul (pentru o mai buna identificare a acestuia, analiza toxicologica)
In cazul unei paciente insarcinate
1.In ce luna de sarcina este ?
2.A cata sarcina este ?
3.Ce simptome are (contractii uterine, sangerare, pierdere de lichid amniotic, este in travaliu ) ?
In cazul altor afectiuni :
1.Care este simptomul principal pentru care ati solicitat ambulanta ?
2.Care sunt simptomele asociate ?
3.Daca va stiti suferind de afectiuni cronice si care sunt acestea ?
4.Daca ati luat vreun tratatment si cu ce rezultat ?
I. Date despre identitatea pacientului (deoarece trebuie completata o fisa de solitare care este un document medico-legal) :
Acesta cuprinde :
"Numele si prenumele pacientului, varsta.
II. Adresa unde se solicita ambulanta :
"Localitate, strada, numar, bloc, scara, etaj, apartament, interfon (unde exista).
III. Punct de reper (sunt necesare pentru a ajunge cat mai rapid la adresa solicitata):
"Din ce artera principala se ramifica strada respectiva ;
"Daca exista sau nu la parterul blocului sau in vecinatate sapatii sau cladiri de interes public, cum ar fi : magazine, farmacii, spitale, dispensare biserici, primarii, scoli, gradinite, etc.
"Daca poate astepta cineva la punctul de reper (in special pentru mediul rural, unde nu exista ghiduri cu strazile localitatii).
IV. Numele, prenumele si numarul de telefon al solicitantului :
Numarul de telefon este foarte important pentru a putea obtine ulterior relatii suplimentare in caz cand nu se gaseste adresa sau pentru a se da indicatii de prim ajutor in anumite situatii. Pentru aceasta se recomanda ca telefonul sa nu fie tinut ocupat dupa ce ati facut solicitarea.
Exemple de situatii de urgenta (preluate din www.112.ro):
Omor;
Atac armat;
Atentat;
Talharie;
Tulburarea grava a ordinii si linistii publice;
Dezertari;
Evadari;
Trafic si consum de droguri;
Furturi;
Accident de circulatie soldat cu victime sau cu persoane blocate in autovehicule;
Explozii;
Electrocutari;
Caderi de la inaltime;
Surpari de teren;
Accident grav la metrou;
Accident de aviatie;
Accident feroviar;
Probleme medicale grave;
Incendii;
Inundatii.
NU ESTE CONSIDERATA O SITUATIE DE URGENTA
Daca ai ramas fara benzina la masina;
Daca pisica ta a ramas imobilizata intr-un copac.
Accidentele rutiere soldate doar cu avarierea autovehiculelor nu sunt situatii de urgenta.
Thursday, April 10, 2008
EXAMEN NEUROLOGIC DE BAZA
Scala Glasgow
1 Deschiderea ochilor
spontan................................................... 4 puncte
la cerere..................................................3 puncte
la durere..................................................2 puncte
nu deschide..............................................1 punct
2 Cel mai bun raspuns motor
la ordin...................................................6 puncte
localizeaza stimulii durerosi..................5 puncte
retrage la durere................................... 4 puncte
flexie la durere..................................... 3 puncte
extensie la durere..................................2 puncte
nici un raspuns.....................................1 punct
3 Cel mai bun raspuns verbal
orientat................................................. 5 puncte
confuz ..................................................4 puncte
cuvinte fara sens .................................3 puncte
zgomote................................................2 puncte
nici un raspuns....................................1 punct
HEMOSTAZA
Oprirea sângerarii poarta denumirea de hemostaza
Ea poate fi spontana în cazul unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.Hemostaza provizorie se poate realiza prin:- compresiune digitala;- pansament compresiv;- garou.Compresiunea digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii în cazul unei hemoragii arteriale si sub plaga în cazul unei hemoragii venoase, tinând cont de sensul circulatiei. Când hemoragia nu poate fi stapânita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa în care caz compresiunea vasului ce sângereaza se face cu degetul introdus direct în plaga. Aceasta metoda nu poate fi decât de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta care s-o suplineasca si sa o completeze.Câteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plaga o batista, o cârpa curata, peste care se strânge pansamentul circular (fasa).Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata, fular, sfoara, etc. Se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie de membru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile. Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarelele date: nume, prenume,ora exacta a aplicarii garoului.Din 30-30 minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital si de personal competent.Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului care sângereaza, cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire. plica diferentiat dupa regiunea anatomica
La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina care începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor, pavilioanelor urechii dupa care se trece succesiv înainte si înapoi (spre radacina nasului si spre ceafa), de mai multe ori, pâna când acopera tot capul. Capetele feselor se fixeaza apoi cu câteva ture circulare.Pentru nas, barbie, ochi si urechi se realizeaza asa numitul pansament ‘în prastie’, cu ajutorul unei fâsii de tifon de 30-50 cm, despicata la capete, cu o parte centrala nedespicata, care se aplica la nivelul plagii, legând capetele taiate încrucisat.La nivelul toracelui si abdomenului se face în functie de tipul plagii si localizare. În cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de torace nepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior) vom folosi un pansament umed.La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, în spirala.Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla înca în plaga, se lasa acolo, va fi imobilizat în pozitia gasita si se transporta de urgenta la spital.
Ea poate fi spontana în cazul unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.Hemostaza provizorie se poate realiza prin:- compresiune digitala;- pansament compresiv;- garou.Compresiunea digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii în cazul unei hemoragii arteriale si sub plaga în cazul unei hemoragii venoase, tinând cont de sensul circulatiei. Când hemoragia nu poate fi stapânita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa în care caz compresiunea vasului ce sângereaza se face cu degetul introdus direct în plaga. Aceasta metoda nu poate fi decât de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta care s-o suplineasca si sa o completeze.Câteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plaga o batista, o cârpa curata, peste care se strânge pansamentul circular (fasa).Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata, fular, sfoara, etc. Se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie de membru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile. Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarelele date: nume, prenume,ora exacta a aplicarii garoului.Din 30-30 minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital si de personal competent.Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului care sângereaza, cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire. plica diferentiat dupa regiunea anatomica
La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina care începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor, pavilioanelor urechii dupa care se trece succesiv înainte si înapoi (spre radacina nasului si spre ceafa), de mai multe ori, pâna când acopera tot capul. Capetele feselor se fixeaza apoi cu câteva ture circulare.Pentru nas, barbie, ochi si urechi se realizeaza asa numitul pansament ‘în prastie’, cu ajutorul unei fâsii de tifon de 30-50 cm, despicata la capete, cu o parte centrala nedespicata, care se aplica la nivelul plagii, legând capetele taiate încrucisat.La nivelul toracelui si abdomenului se face în functie de tipul plagii si localizare. În cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de torace nepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior) vom folosi un pansament umed.La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, în spirala.Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla înca în plaga, se lasa acolo, va fi imobilizat în pozitia gasita si se transporta de urgenta la spital.
MOBILIZAREA PACIENTULUI POLITRAUMATIZAT
Degajarea si transportul pacientului traumatizat
Degajarea pacientului traumatizatLa locul accidentului se face doar în scopul prevenirii pericolului iminent care poate sa apara. Degajarea victimei se face de persoane bine instruite stiind faptul ca o mobilizare incorect efectuata poate agrava foarte mult situatia pacientului. Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului:- pacientul se afla într-o încapere cu fum sau foc;- pacientul se afla într-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna;- pacientul se afla într-o masina cu pericol iminent de explozie.Înainte de a începe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele pacientului de pedale, se desface centura de siguranta. Salvatorul introduce o mâna sub bratul victimei si va mentine capul în ax, iar cealalta mâna se introduce prin spatele victimei, se agata de cureaua victimei si cu miscari usoare se încearca scoaterea ei din autoturism, având permanent grija de mentinerea capului imobilizat de umarul salvatorului.Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea anumitor reguli cu foarte mare strictete si anume: capul va fi mentinut în permanenta în ax.În cazul în care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate face decât dupa asezarea ei în decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aseaza la capul victimei, îl v-a pune în ax si îl v-a imobiliza comandând întreaga operatiune de întoarcere. Ceilalti salvatori se vor aseza lateral de victima, cât mai aproape de ea, ridicând bratul dinspre salvatori în sus, lânga capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toti salvatorii vor efectua întoarcerea în acelasi timp, mentinând în permanenta coloana pacientului în ax.O data asezat pe spate se poate efectua examinarea primara si secundara a pacientului, iar pentru transport se poate folosi targa metalica, de lemn sau vacuum.Transportul traumatizatilor pe targiPentru asezarea pacientului pe targa de lemn se cunosc minimum trei modalitati:- Una din variante ar fi prin asezarea targii lânga victima, la comanda celui care fixeaza capul victimei, aceasta se întoarce lateral si un salvator va împinge targa sub pacient. Pentru a ne ajuta de aceasta metoda este nevoie de minimum patru salvatori. Unul din salvatori se aseaza la capul pacientului mentinându-l în ax, ceilalti trei salvatori se vor aseza lateral de pacient astfel: un salvator se pozitoneaza în dreptul toracelui asezând o mâna pe umarul victimei si cealalta mâna la nivelul soldului, al doilea salvator se pozitioneaza în dreptul soldului asezând o mâna la nivelul toracelui încrucisând mâna lui cu cea a salvatorului asezat în dreptul toracelui. Cealalta mâna o va aseza pe coapsa victimei. Cel de al treilea salvator se aseaza în dreptul picioarelor victimei.- O alta varianta consta din ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuata la comanda celui care fixeaza capul victimiei. Salvatorii îsi vor introduce mâinile sub pacient cu palma orientata în sus, ei fiind asezati la acelasi nivel descris mai sus.- Cea de-a treia varianta necesita de asemenea minimum patru persoane. Unul asezat la capul victimei, fixeaza coloana si comanda miscarile. Ceilalti se vor aseza calare peste victima si-l vor ridica din aceasta pozitie. Dupa ce este ridicat o alta persoana v-a împinge targa sub pacient.Targa metalica are avantajul ca este formata din doua piese ceea ce usureaza foarte mult folosirea ei. Se poate regla lungimea targii în functie de lungimea victimei. Pentru a utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane. Cel care sta la capul victimei si tine capul imobilizat v-a conduce operatiunea. Ceilalti salvatori vor întoarce victima lateral odata pe partea stanga, apoi pe partea dreapta, astfel încât sa se poate pozitiona targa sub pacient.Targa vacuum este poate cea mai optima varianta de imobilizare ce se poate recomanda a se folosi pentru transportul pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt o saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma corpului victimei. Acest lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale, nepermitându-i nici miscarea de lateralitate miscare care era totusi posibila prin simpla folosire doar a gulerului cervical.
Degajarea pacientului traumatizatLa locul accidentului se face doar în scopul prevenirii pericolului iminent care poate sa apara. Degajarea victimei se face de persoane bine instruite stiind faptul ca o mobilizare incorect efectuata poate agrava foarte mult situatia pacientului. Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului:- pacientul se afla într-o încapere cu fum sau foc;- pacientul se afla într-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna;- pacientul se afla într-o masina cu pericol iminent de explozie.Înainte de a începe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele pacientului de pedale, se desface centura de siguranta. Salvatorul introduce o mâna sub bratul victimei si va mentine capul în ax, iar cealalta mâna se introduce prin spatele victimei, se agata de cureaua victimei si cu miscari usoare se încearca scoaterea ei din autoturism, având permanent grija de mentinerea capului imobilizat de umarul salvatorului.Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea anumitor reguli cu foarte mare strictete si anume: capul va fi mentinut în permanenta în ax.În cazul în care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate face decât dupa asezarea ei în decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aseaza la capul victimei, îl v-a pune în ax si îl v-a imobiliza comandând întreaga operatiune de întoarcere. Ceilalti salvatori se vor aseza lateral de victima, cât mai aproape de ea, ridicând bratul dinspre salvatori în sus, lânga capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toti salvatorii vor efectua întoarcerea în acelasi timp, mentinând în permanenta coloana pacientului în ax.O data asezat pe spate se poate efectua examinarea primara si secundara a pacientului, iar pentru transport se poate folosi targa metalica, de lemn sau vacuum.Transportul traumatizatilor pe targiPentru asezarea pacientului pe targa de lemn se cunosc minimum trei modalitati:- Una din variante ar fi prin asezarea targii lânga victima, la comanda celui care fixeaza capul victimei, aceasta se întoarce lateral si un salvator va împinge targa sub pacient. Pentru a ne ajuta de aceasta metoda este nevoie de minimum patru salvatori. Unul din salvatori se aseaza la capul pacientului mentinându-l în ax, ceilalti trei salvatori se vor aseza lateral de pacient astfel: un salvator se pozitoneaza în dreptul toracelui asezând o mâna pe umarul victimei si cealalta mâna la nivelul soldului, al doilea salvator se pozitioneaza în dreptul soldului asezând o mâna la nivelul toracelui încrucisând mâna lui cu cea a salvatorului asezat în dreptul toracelui. Cealalta mâna o va aseza pe coapsa victimei. Cel de al treilea salvator se aseaza în dreptul picioarelor victimei.- O alta varianta consta din ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuata la comanda celui care fixeaza capul victimiei. Salvatorii îsi vor introduce mâinile sub pacient cu palma orientata în sus, ei fiind asezati la acelasi nivel descris mai sus.- Cea de-a treia varianta necesita de asemenea minimum patru persoane. Unul asezat la capul victimei, fixeaza coloana si comanda miscarile. Ceilalti se vor aseza calare peste victima si-l vor ridica din aceasta pozitie. Dupa ce este ridicat o alta persoana v-a împinge targa sub pacient.Targa metalica are avantajul ca este formata din doua piese ceea ce usureaza foarte mult folosirea ei. Se poate regla lungimea targii în functie de lungimea victimei. Pentru a utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane. Cel care sta la capul victimei si tine capul imobilizat v-a conduce operatiunea. Ceilalti salvatori vor întoarce victima lateral odata pe partea stanga, apoi pe partea dreapta, astfel încât sa se poate pozitiona targa sub pacient.Targa vacuum este poate cea mai optima varianta de imobilizare ce se poate recomanda a se folosi pentru transportul pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt o saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma corpului victimei. Acest lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale, nepermitându-i nici miscarea de lateralitate miscare care era totusi posibila prin simpla folosire doar a gulerului cervical.
EVALUAREA PRIMARA A PACIENTULUI TRAUMATIZAT
In cazul pacientilor traumatizati foarte important este sa stim exact ce trebuie si ce nu trebuie sa facem. Orice greseala comisa poate agrava starea bolnavului punându-i viata în pericol.Obiectivul principal urmarit în cazul pacientilor traumatizati consta în asigurarea tratamentului precoce si corect pentru ca acest lucru poate îmbunatatii semnificativ ulterior reabilitarea bolnavului. Deci principiul fundamental care trebuie sa conduca comportamentul nostru în timpul unei urgente este: A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI!Secventele urmarite în cazul acestor situatii sunt similare cu cele întâlnite la pacientii fara traumatisme.Evaluarea zonei si siguranta salvatului ramân în atentia noastra.- Sa devina sigur locul accidentului: semnalizare, stationarea vehiculelor;- Îndepartarea accidentatului de pericolul iminent sau de cauza accidentului evitând riscurile si / sau agravarea situatiei.1. eliberarea cailor aeriene - în acest caz nu se face hiperextensia capului ci subluxatia mandibulei;2. verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud;3. verificarea pulsului.Daca este necesar se încep imediat manevrele de resuscitare exceptie fiind situatia în care se constata existenta unei hemoragii masive, situatie când se realieaza hemostaza apoi se vor începe manevrele de resuscitare.În toate cazurile de trauma se are în vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala.Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare:- la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care cel putin unul pune viata în pericol);- la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului;- la orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui în apropierea capului;- la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gâtului;- la orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gâtului;- la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta alcoolului...).Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza examenului radiografic.Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosim gulere cervicale.Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata, din doua bucati.Pentru fixarea gulerului cervical întotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul în ax, cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este sa se îndeparteze toate hainele din jurul gâtului pacientului. Se începe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gâtului fara a-l mai misca.Evaluarea secundara a pacientului traumatizatOdata verificate si asigurate functiile vitale se efectueaza o evaluare secundara, care consta dintr-o evaluare mai detailata, din cap pâna în vârful picioarelor, cautându-se alte posibile leziuni.Pentru a realiza o examinare amanuntita se dezbraca complet pacientul având totusi grija sa-l protejam de hipotermie.Dimensiunea pupilelor si reactia la lumina (trebuie sa fie egale si sa-si modifice dimensiunea simultan, diminuându-se la lumina si marindu-se la întuneric).Evaluarea sensibilitatii si capacitatii de miscare a membrelor superioare si inferioare.Evaluarea si tratamentul leziunilor capului, gâtului- rani, contuzii, hemoragii;- se examineaza urechea, nasul, gura;- leziuni oculare;- leziuni osoase.Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul toracelui- evaluarea durerii si / sau a dificultatii respiratiei;- rani, contuzii, hemoragii;- leziuni osoase.Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul abdomenului si bazinului- a se evalua daca exista durere abdominala;- rani, hemoragii;- leziuni osoase: fracturile la acest nivel sunt deosebit de grave, ele pot afecta organele genitale interne, vase mari, rectul.Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul extremitatilor- rani, contuzii sau hemoragii;- a se evalua existenta durerii;- se palpeaza pulsul periferic.
Intepaturile de insecte si muscatura de sarpe
În fiecare an, un număr mare de persoane sunt înţepate de viespi sau albine. Pentru a vă alina durerea şi a preveni o eventuală reacţie alergică, urmaţi câteva sfaturi utile din rândurile de mai jos. În majoritatea cazurilor, după ce insecta ne-a inţepat, odată cu senzaţia de durere apare o roşeaţă şi o umflare a pielii din jurul înţepăturii. Durata acestei reacţii locale din partea organismului este de obicei scurtă. Dacă acul şi punga cu venin sunt încă în piele, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori la înţepătura de albină, acesta trebuie extras cu atenţie cu unghia, o lamă subţire sau un ac. Nu folosiţi penseta pentru că riscaţi să stoarceţi mai multă ,,otravă" în rană. Spălaţi bine locul respectiv cu apă şi săpun. Absorbţia veninului poate fi încetinită prin aplicarea locală de gheaţă sau, dacă este la o extremitate, de aplicarea unui garou deasupra locului de înţepare. Dacă aveţi la îndemână, puteţi aplica pe zona de piele înroşită un strat de unguent pe bază de hidrocortizon. Înţepătura de albină este acidă şi se tratează local cu bicarbonat de sodiu pus direct pe piele, peste care se aplică o batista udă. În schimb, înţepătura de viespe este alcalină şi cea mai indicată pentru tratarea ei locală este zeama de lămâie sau oţetul. Util ar fi să aveţi la îndemână o pastilă de antihistaminic (Clorfeniramin sau Claritine) şi un antialgic (Algocalmin sau Paracetamol). Aproximativ 4% din populaţie este însă alergică la veninul de albină şi viespe. La aceste persoane, chiar şi o singură înţepătură poate provoca o reacţie periculoasă, numită şoc anafilactic. Şocul anafilactic se manifestă la câteva minute sau chiar secunde după înţepătura insectei. Pacientul poate deceda prin îngustarea sau chiar înfundarea căilor respiratorii şi prăbuşirea tensiunii arteriale. Din fericire aceste cazuri sunt foarte rare. Cei cu alergie moderată prezintă erupţii generalizate ale pielii, cu mâncărime şi roşeaţă, ameţeli, vărsături, crampe abdominale sau diaree, şi un grad moderat de sufocare. Pacienţii cu alergie uşoară prezintă doar o tumefiere(umflare) a pielii şi măncărime, care poate persista mai multe zile. În cazul în care vă ştiţi cu alergie la înţepături de insecte, după ce aţi aplicat rapid măsurile de prim ajutor de mai sus, sunaţi la Ambulanţă: tratamentul necesar se poate face doar de catre cadre medicale de urgenţă. E necesară injectarea de medicamente speciale, gen: Adrenalina sau Hidrocortizon, care stopează reacţia alergică şi vă pot salva viaţa.La muscatura serpilor neveninosi – durerea este cauzata numai de spargerea pielii.
La muscatura serpilor veninosi – durerea este cu mult mai puternica, permanenta si insuportabila, fiind cauzata si de patrunderea veninului in organizm. Daca muscatura a avut loc la un deget – in scurt timp edemul se poate raspandi pe toata mina sau tot piciorul !
Se interzice categoric :
· de a aplica garou la mina sau picior. Tesuturile edematiate pot sa acopere total garoul, fiind foarte greu de-l scos, chiar si in spital.
· de a folosi alcool dupa muscatura de sarpe – alcoolul du distruge veninul, dar favorizeaza retinerea lui in sange, creier si tesutul nervos.
· de a arde locul muscaturii cu un obiect incandescent (incalzit pina la inrosire). Aceasta poate ajuta numai la muscaturile superficiale, dar sarpele introduce veninul adanc in tesuturi. Arsura puternica de la asemenea obiecte se poate infecta si se trateaza timp indelungat.
Ce trebuie de facut:
1. - Sugerea puternica a veninului (cu tot cu sange) din rana muscaturii si scuiparea imediata jos. Acest lucru este riscant pentru salvator numai daca are rani mici in gura sau patologii ale gingiilor.
2. - Se da de baut cit mai mult lichid nealcoolic, pentru intensificarea diurezei.
3. - Se dau medicamente analgetice si calmante (analgina + valeriana).
4. - Cu fasii late de tifon sau panza, se face imobilizarea membrului muscat.
5. - Se recomanda repaos total, internarea de urgenta la spital.
Masuri de precautie:
1. Persoanele care locuiesc in zonele cu serpi, trebuie sa le cunoasca si sa le respecte, pentru evitarea muscaturilor. La fel si turistii, care calatoresc in aceste zone.
2. Sarpele nici odata nu ataca omul, daca nu simte pericol evident din partea lui !
3. Locuind sau plecand in zona unde sunt serpi, trebuie sa va pregatiti pentru un comportament atent si precaut. Imbracati haine, ce va acopera picioarele. Luati un bat lung, pe care sa-l folositi la indepartarea serpilor care incearca sa va atace.
4. Nu pasiti si nu va asezati pe pamint inainte de a verifica daca nu este vre-un sarpe in apropiere.
5. Noaptea serpii se apropie de rug (foc) si de caldura, deaceea trebuie sa fiti precauti. Sarpele nu trece peste barierele unse cu mustar sau cu alte substante cu miros intepator si neplacut.
6. Daca ati observat un sarpe –straduiti-va sa-l inconjurati linistit, fara a-l speria, a-l provoca sau a-l ataca ! Serpii nu trebuie nimiciti numai deatita ca au venin, ei sunt o parte componenta a sistemului ecologic si au rol important, pozitiv, in mentinerea echilibrului ecologic.
7. Daca ati observat sarpele prea tarziu, nu dovediti sa va feriti de el, nu aveti cum sa va aparati – cel mai corect este de a ramane absolut nemiscat. Daca sarpele nu simte pericol si nu este provocat – de cele mai dese ori el n-o sa va atace si o sa se indeparteze singur de D-voastra.
La muscatura serpilor veninosi – durerea este cu mult mai puternica, permanenta si insuportabila, fiind cauzata si de patrunderea veninului in organizm. Daca muscatura a avut loc la un deget – in scurt timp edemul se poate raspandi pe toata mina sau tot piciorul !
Se interzice categoric :
· de a aplica garou la mina sau picior. Tesuturile edematiate pot sa acopere total garoul, fiind foarte greu de-l scos, chiar si in spital.
· de a folosi alcool dupa muscatura de sarpe – alcoolul du distruge veninul, dar favorizeaza retinerea lui in sange, creier si tesutul nervos.
· de a arde locul muscaturii cu un obiect incandescent (incalzit pina la inrosire). Aceasta poate ajuta numai la muscaturile superficiale, dar sarpele introduce veninul adanc in tesuturi. Arsura puternica de la asemenea obiecte se poate infecta si se trateaza timp indelungat.
Ce trebuie de facut:
1. - Sugerea puternica a veninului (cu tot cu sange) din rana muscaturii si scuiparea imediata jos. Acest lucru este riscant pentru salvator numai daca are rani mici in gura sau patologii ale gingiilor.
2. - Se da de baut cit mai mult lichid nealcoolic, pentru intensificarea diurezei.
3. - Se dau medicamente analgetice si calmante (analgina + valeriana).
4. - Cu fasii late de tifon sau panza, se face imobilizarea membrului muscat.
5. - Se recomanda repaos total, internarea de urgenta la spital.
Masuri de precautie:
1. Persoanele care locuiesc in zonele cu serpi, trebuie sa le cunoasca si sa le respecte, pentru evitarea muscaturilor. La fel si turistii, care calatoresc in aceste zone.
2. Sarpele nici odata nu ataca omul, daca nu simte pericol evident din partea lui !
3. Locuind sau plecand in zona unde sunt serpi, trebuie sa va pregatiti pentru un comportament atent si precaut. Imbracati haine, ce va acopera picioarele. Luati un bat lung, pe care sa-l folositi la indepartarea serpilor care incearca sa va atace.
4. Nu pasiti si nu va asezati pe pamint inainte de a verifica daca nu este vre-un sarpe in apropiere.
5. Noaptea serpii se apropie de rug (foc) si de caldura, deaceea trebuie sa fiti precauti. Sarpele nu trece peste barierele unse cu mustar sau cu alte substante cu miros intepator si neplacut.
6. Daca ati observat un sarpe –straduiti-va sa-l inconjurati linistit, fara a-l speria, a-l provoca sau a-l ataca ! Serpii nu trebuie nimiciti numai deatita ca au venin, ei sunt o parte componenta a sistemului ecologic si au rol important, pozitiv, in mentinerea echilibrului ecologic.
7. Daca ati observat sarpele prea tarziu, nu dovediti sa va feriti de el, nu aveti cum sa va aparati – cel mai corect este de a ramane absolut nemiscat. Daca sarpele nu simte pericol si nu este provocat – de cele mai dese ori el n-o sa va atace si o sa se indeparteze singur de D-voastra.
INSOLATIA
Simptomele supraîncălzirii (insolaţiei) sunt: într-o primă fază, slabiciunea generală, ameţelile, durerile de cap, greaţa. În faza următoare apar dureri de cap pronunţate, vomă, respiraţie şi puls accelerate, creşterea temperaturii corpului (38 - 40 de grade Celsius) şi eventual lipotimie (leşin). În faza a 3-a, gravă, cea a şocului termic, pot apare pierderile dese sau continue de conştienţă, delirul, respiraţia accelerată şi superficială, puls accelerat, tegumente palide sau chiar vineţii. Primul ajutor se acordă în funcţie de cele trei faze. În cazurile uşoare de supraîncălzire, persoana va fi culcată pe un pat, într-o încăpere răcoroasă, bine aerisită şi va bea apă minerala, ceai rece dulce sau sucuri răcoritoare. La o supraîncălzire medie, în plus, pacientul va fi înfăşurat într-un cearşaf ud, pe frunte şi la încheieturile mâinilor i se aplică pungi cu gheaţă sau comprese reci, iar mâinile şi picioarele se masează pentru a stimula circulaţia sanguină. În tot acest timp, trebuie să stea cu capul mai ridicat decît restul corpului. În cazul în care starea sa este gravă, pacientul fiind inconştient, trebuie apelat de urgenţă Serviciul de Ambulanţă la numerele gratuite de telefon 961 sau 112. Până la sosirea echipajului medical, persoana va fi ţinută permanent sub observaţie, trebuie adăpostită la umbră în poziţia culcat pe o parte, cu capul uşor dat pe spate, deoarece există riscul asfixiei (prin înghiţirea limbii sau vomă).
HIPOTERMIA
Hipotermia se defineste ca fiind scaderea rapida a temperaturii centrale (temperatura interna care se masoara cu termometre speciale la nivelul timpanului, rectului sau esofagului) sub 36 C.
Mortalitatea este crescuta, decesul survenind in 50-70% din cazuri. Hipotermia se instaleaza rapid in situatii de temperaturi exterioare sub 0 C, vant sau umezeala (Ex.:la o temperatura de -7C cu vant de 70 km/h pe ora pierderile de caldura sunt echivalente cu cele de la -40C cu vant de 3 km/h). Cei mai expusi sunt boschetarii, batrini, copiii, traumatizatii, persoanele imobilizate, persoanele aflate sub influenta drogurilor sau alcoolului. Pentru cei care au nesansa sa cada in apa unui lac sau rau, hipotermia survine in cateva minute. Hipotermia poate surveni chiar si in locuintele slab sau deloc incalzite. Hipotermia are trei nivele de severitate, in functie de temperatura centrala: 1. Hipotermia minora (36 gr. Celsius-34 gr. Celsius) avind ca simptome: frisoane, oboseala musculara, crampe, halucinatii, pielea este rece si marmurata la extremitati, respiratia si pulsul sunt rapide rapide;2. Hipotermia moderata (34 gr.Celsius-30 gr.Celsius) in care observam disparitia frisoanelor, lentoare in vorbire, somnolenta (aici apare un fenomen interesant, hipotermicul avind senzatia ca se incalzeste si ii este foarte somn). Daca nu se intervine, ducand pacientul la caldura, in cateva minute va deveni inconstient intrand in coma. Pielea in acest stadiu este rece, livida si violacee, nu simte durere daca il piscati, pot apare degeraturile, buzele sunt vinetii, respiratia si pulsul sunt rare.3. Hipotermia severa (sub 30 gr. Celsius): respiratia si pulsul sunt foarte rare, imperceptibile, pacientul parind a fi mort. In acest stadiu decesul survine rapid daca nu se intervine medical.Conduita de urmat in caz de hipotermie: - in toate cazurile cereti ajutorul Serviciului de Ambulanta la numerele de urgenta 112 sau 961; - puneti pacientul la adapost de frig, vant, dati-i jos hainele ude si uscati-l, puneti paturi uscate peste el. - Hipotermicul nu trebuie bruscat, frictionat sau incalzit brusc: se mobilizeaza singele rece din periferie, care ajuns la inima o opreste; bratele si picioarele vor fi incalzite la urma. - puteti pune pungi cu apa calda langa corp(langa cap, sub brate). Daca sunteti in varf de munte si nu aveti cu ce sa il incalziti, o metoda salvatoare este sa il incalziti cu caldura propriului. - nu dati niciodata unei persoane cu hipotermie ceva ce contine cafeina (cafea sau ceai) sau alcool. Cofeina este un stimulent care mareste ritmul cardiac si grabeste efectul de racire al corpului. Alcoolul da o falsa senzatie de caldura, dilata vasele de sange de la periferie pierzindu-se astfel si mai multa caldura.- daca hipotermia a survenit repede (ex. cadere in apa inghetata), iar pacientul pare decedat (nu respira si nu are puls), nu ezitati totusi sa cereti ajutorul Serviciului de Ambulanta, pentru ca hipotermia are efect protectiv asupra creierului si asupra altor organe; s-au semnalat cazuri, in special de copii, care erau decedati de aprox. 1-2 ore din cauza hipotermiei, si care au revenit la viata perfect normali dupa o resuscitare prelungita, efectuata de catre echipajul de urgenta
Mortalitatea este crescuta, decesul survenind in 50-70% din cazuri. Hipotermia se instaleaza rapid in situatii de temperaturi exterioare sub 0 C, vant sau umezeala (Ex.:la o temperatura de -7C cu vant de 70 km/h pe ora pierderile de caldura sunt echivalente cu cele de la -40C cu vant de 3 km/h). Cei mai expusi sunt boschetarii, batrini, copiii, traumatizatii, persoanele imobilizate, persoanele aflate sub influenta drogurilor sau alcoolului. Pentru cei care au nesansa sa cada in apa unui lac sau rau, hipotermia survine in cateva minute. Hipotermia poate surveni chiar si in locuintele slab sau deloc incalzite. Hipotermia are trei nivele de severitate, in functie de temperatura centrala: 1. Hipotermia minora (36 gr. Celsius-34 gr. Celsius) avind ca simptome: frisoane, oboseala musculara, crampe, halucinatii, pielea este rece si marmurata la extremitati, respiratia si pulsul sunt rapide rapide;2. Hipotermia moderata (34 gr.Celsius-30 gr.Celsius) in care observam disparitia frisoanelor, lentoare in vorbire, somnolenta (aici apare un fenomen interesant, hipotermicul avind senzatia ca se incalzeste si ii este foarte somn). Daca nu se intervine, ducand pacientul la caldura, in cateva minute va deveni inconstient intrand in coma. Pielea in acest stadiu este rece, livida si violacee, nu simte durere daca il piscati, pot apare degeraturile, buzele sunt vinetii, respiratia si pulsul sunt rare.3. Hipotermia severa (sub 30 gr. Celsius): respiratia si pulsul sunt foarte rare, imperceptibile, pacientul parind a fi mort. In acest stadiu decesul survine rapid daca nu se intervine medical.Conduita de urmat in caz de hipotermie: - in toate cazurile cereti ajutorul Serviciului de Ambulanta la numerele de urgenta 112 sau 961; - puneti pacientul la adapost de frig, vant, dati-i jos hainele ude si uscati-l, puneti paturi uscate peste el. - Hipotermicul nu trebuie bruscat, frictionat sau incalzit brusc: se mobilizeaza singele rece din periferie, care ajuns la inima o opreste; bratele si picioarele vor fi incalzite la urma. - puteti pune pungi cu apa calda langa corp(langa cap, sub brate). Daca sunteti in varf de munte si nu aveti cu ce sa il incalziti, o metoda salvatoare este sa il incalziti cu caldura propriului. - nu dati niciodata unei persoane cu hipotermie ceva ce contine cafeina (cafea sau ceai) sau alcool. Cofeina este un stimulent care mareste ritmul cardiac si grabeste efectul de racire al corpului. Alcoolul da o falsa senzatie de caldura, dilata vasele de sange de la periferie pierzindu-se astfel si mai multa caldura.- daca hipotermia a survenit repede (ex. cadere in apa inghetata), iar pacientul pare decedat (nu respira si nu are puls), nu ezitati totusi sa cereti ajutorul Serviciului de Ambulanta, pentru ca hipotermia are efect protectiv asupra creierului si asupra altor organe; s-au semnalat cazuri, in special de copii, care erau decedati de aprox. 1-2 ore din cauza hipotermiei, si care au revenit la viata perfect normali dupa o resuscitare prelungita, efectuata de catre echipajul de urgenta
Degeraturile
Degeraturile reprezinta modificarile care apar dupa incalzirea tesuturilor expuse mai mult sau mai putin timp la temperaturi sub 0 grade celsius. Numele de degeratura vine din latinescul ,,degelare"=dezghetare. Aparitia degeraturilor depinde de gradul temperaturii, durata de expunere si sensibilitatea personala. Circumstantele de aparitie a degeraturilor tin de factorii climaterici cat si de starea de sanatate a persoanei. Degeraturile se instaleaza la expunere rapida la temperaturi de sub -0C, pot apare instantaneu la contactul direct cu metale reci sau lichide. Actiunea frigului moderat si umed este preponderenta, ceea ce explica frecventa crescuta a degeraturilor la primul frig al toamnei sau iernii. Exemple: degeraturile apar dupa o ora in aer calm la -40C, in cateva minute in contactul pielii cu metalul la -40C, in cateva minute in mediu lichid la -0C; la o temperatura de -7C cu vant de 70 km pe ora pierderile de caldura sunt echivalente cu cele de la -40C cu vant de 3 km.Cum recunostem degeraturile? Daca stati mai mult timp in frig, intr-o prima faza veti simtii la nivelul extremitatilor banala senzatie de frig, cu senzatia de piscaturi. Daca agresiune frigului continua, apare senzatia de ,,deget mort" sau ,,picior mort", adica zona de corp expusa la frig nu o mai simtim deloc. Dupa reincalzire apar semnele degeraturilor.Acestea sunt impartite dupa gravitate in 4 grade:gradul 01: pielea este rosie, usor umflata, calda; roseata dispare pentru cate clipe daca apasati pielea cu ceva(degetul). Leziunile sunt reversibile si se vindeca in cateva zile sub tratament eficient, fara sechele.gradul 02: pe pielea degerata apar basici pline cu lichid care se sparg singure, lasand sa se vada dermul,un strat inferior al pielii rosu-violaceu umed. Sub tratament corect pielea se vindeca fara cicatrici.gradul 03: pielea degerata este rece,amortita pentru mult timp, culoarea sa este rosie-violacee si nu isi modifica culoarea daca o apasati cu degetul. Evolutia este spre vindecare partiala in cateva saptamini sau luni; portiunea de piele degerata deja moarta, se va usca si cazand singura sau sub tratament chirurgical va lasa in urma o ulceratie, un fel de ,,groapa" in piele care se va vindeca lent in cateva luni.gradul 04: in acest stadiu degeratura este foarte grava. Sub actiune frigului nu numai pielea este afectata, ci si toate straturile de muschi, vase, nervi, pana la os. Tesuturile devin negre si evolutia este in general spre gangrena.Degeraturile se pot complica precoce si aceste complicatii sunt deosebite de grave, iar in lipsa tratamentului energic pot duce la deces. Cele mai importante complicatii sunt socul (aparut la o reincalzire brutala) si infectiile.Cum ne protejam de aparitia degeraturilor? ,,Cel mai bun tratament al degeraturilor este prevenirea lor". Cei mai expusi la aparitia degeraturilor sunt: copii, batranii, persoanele inalte, cei care sunt epuizati fizic si psihic, cei cu boli endocrine( insuficienta tiroidiana, corticosuprarenaliana, ovariana) sau tulburari de circulatie periferica. Eliminati sau corectati urmatorii factori predispozanti pentru degeraturi: avitaminoza, sedentarismul, alimentatia insuficienta, anemia, abuzul de alcool si tutun. E bine de stiut: alcoolul consumat pentru a te incalzii face mai mult rau decat bine-dilata vasele de la periferie si se pierde rapid o cantitate mare de caldura! Una din masurile de protejare cele mai indemana este imbracamintea adecvata, ferind de frig zonele cele mai expuse la degeraturi:degetele maini si picioarelor, nasul, urechile, pometii, barbia, buzele. Evitati imbracamintea sau incaltamintea prea stramta sau care stanjeneste circulatia sangelui (sireturile bocancilor prea stranse, pantofi cu virful ascutit sau stramt). Evitati pozitiile incomode prelungite, stationarea indelungata cu imbracaminte sau incaltaminte umeda.Primul ajutor in caz de degeraturi:- inlaturarea frigului si a cauzelor ce favorizeaza degeratura prin scoaterea victimei de sub influenta frigului;- inlaturarea factorilor care jeneaza circulatia sangelui: incaltamintea si hainele stramte, sireturile bocancilor;- inlaturarea obligatorie si urgenta a hainelor sau incaltamintei umede si uscarea pielii cu materiale absorbante si uscate;- interzicerea frecarii cu zapada a regiunii degerate: se traumatizeaza tegumentele si se favorizeaza producerea de infectii;- evacuarea cat mai rapida a degeratului, iar daca acesta nu se poate deplasa singur, se vor folosi mijloace improvizate sau specializate;- daca aveti posibilitatea, acoperiti zona degerata cu comprese uscate sterile- ! Nu incercat sa incalziti zona degerata singur sau cu ajutoare fara calificare medicala: incalzirea treptata este ineficienta si va duce la o pierdere mai mare de tesuturi; daca zona reincalzita reingheata pe durata transportului, leziunile vor fi mai grave; riscul de infectie a zonei reincalzite este mare in lipsa unui transport medical de specialitate.
Degeraturile reprezinta modificarile care apar dupa incalzirea tesuturilor expuse mai mult sau mai putin timp la temperaturi sub 0 grade celsius. Numele de degeratura vine din latinescul ,,degelare"=dezghetare. Aparitia degeraturilor depinde de gradul temperaturii, durata de expunere si sensibilitatea personala. Circumstantele de aparitie a degeraturilor tin de factorii climaterici cat si de starea de sanatate a persoanei. Degeraturile se instaleaza la expunere rapida la temperaturi de sub -0C, pot apare instantaneu la contactul direct cu metale reci sau lichide. Actiunea frigului moderat si umed este preponderenta, ceea ce explica frecventa crescuta a degeraturilor la primul frig al toamnei sau iernii. Exemple: degeraturile apar dupa o ora in aer calm la -40C, in cateva minute in contactul pielii cu metalul la -40C, in cateva minute in mediu lichid la -0C; la o temperatura de -7C cu vant de 70 km pe ora pierderile de caldura sunt echivalente cu cele de la -40C cu vant de 3 km.Cum recunostem degeraturile? Daca stati mai mult timp in frig, intr-o prima faza veti simtii la nivelul extremitatilor banala senzatie de frig, cu senzatia de piscaturi. Daca agresiune frigului continua, apare senzatia de ,,deget mort" sau ,,picior mort", adica zona de corp expusa la frig nu o mai simtim deloc. Dupa reincalzire apar semnele degeraturilor.Acestea sunt impartite dupa gravitate in 4 grade:gradul 01: pielea este rosie, usor umflata, calda; roseata dispare pentru cate clipe daca apasati pielea cu ceva(degetul). Leziunile sunt reversibile si se vindeca in cateva zile sub tratament eficient, fara sechele.gradul 02: pe pielea degerata apar basici pline cu lichid care se sparg singure, lasand sa se vada dermul,un strat inferior al pielii rosu-violaceu umed. Sub tratament corect pielea se vindeca fara cicatrici.gradul 03: pielea degerata este rece,amortita pentru mult timp, culoarea sa este rosie-violacee si nu isi modifica culoarea daca o apasati cu degetul. Evolutia este spre vindecare partiala in cateva saptamini sau luni; portiunea de piele degerata deja moarta, se va usca si cazand singura sau sub tratament chirurgical va lasa in urma o ulceratie, un fel de ,,groapa" in piele care se va vindeca lent in cateva luni.gradul 04: in acest stadiu degeratura este foarte grava. Sub actiune frigului nu numai pielea este afectata, ci si toate straturile de muschi, vase, nervi, pana la os. Tesuturile devin negre si evolutia este in general spre gangrena.Degeraturile se pot complica precoce si aceste complicatii sunt deosebite de grave, iar in lipsa tratamentului energic pot duce la deces. Cele mai importante complicatii sunt socul (aparut la o reincalzire brutala) si infectiile.Cum ne protejam de aparitia degeraturilor? ,,Cel mai bun tratament al degeraturilor este prevenirea lor". Cei mai expusi la aparitia degeraturilor sunt: copii, batranii, persoanele inalte, cei care sunt epuizati fizic si psihic, cei cu boli endocrine( insuficienta tiroidiana, corticosuprarenaliana, ovariana) sau tulburari de circulatie periferica. Eliminati sau corectati urmatorii factori predispozanti pentru degeraturi: avitaminoza, sedentarismul, alimentatia insuficienta, anemia, abuzul de alcool si tutun. E bine de stiut: alcoolul consumat pentru a te incalzii face mai mult rau decat bine-dilata vasele de la periferie si se pierde rapid o cantitate mare de caldura! Una din masurile de protejare cele mai indemana este imbracamintea adecvata, ferind de frig zonele cele mai expuse la degeraturi:degetele maini si picioarelor, nasul, urechile, pometii, barbia, buzele. Evitati imbracamintea sau incaltamintea prea stramta sau care stanjeneste circulatia sangelui (sireturile bocancilor prea stranse, pantofi cu virful ascutit sau stramt). Evitati pozitiile incomode prelungite, stationarea indelungata cu imbracaminte sau incaltaminte umeda.Primul ajutor in caz de degeraturi:- inlaturarea frigului si a cauzelor ce favorizeaza degeratura prin scoaterea victimei de sub influenta frigului;- inlaturarea factorilor care jeneaza circulatia sangelui: incaltamintea si hainele stramte, sireturile bocancilor;- inlaturarea obligatorie si urgenta a hainelor sau incaltamintei umede si uscarea pielii cu materiale absorbante si uscate;- interzicerea frecarii cu zapada a regiunii degerate: se traumatizeaza tegumentele si se favorizeaza producerea de infectii;- evacuarea cat mai rapida a degeratului, iar daca acesta nu se poate deplasa singur, se vor folosi mijloace improvizate sau specializate;- daca aveti posibilitatea, acoperiti zona degerata cu comprese uscate sterile- ! Nu incercat sa incalziti zona degerata singur sau cu ajutoare fara calificare medicala: incalzirea treptata este ineficienta si va duce la o pierdere mai mare de tesuturi; daca zona reincalzita reingheata pe durata transportului, leziunile vor fi mai grave; riscul de infectie a zonei reincalzite este mare in lipsa unui transport medical de specialitate.
INTOXICATIILE MEDICAMENTOASE
Intoxicaţiile medicamentoase reprezintă cele mai frecvente intoxicaţii. Acestea apar în mod accidental, în special la vârstnici, sau voluntar,în scop suicidal. Dacă în cazul intoxicaţiilor accidentale, în care este implicat un singur tip de medicament, prognosticul este în general bun, în cazul tentativelor de suicid se înghit de obicei mai multe tipuri de medicamente în doze mari, frecvent asociat cu alcool, evoluţia cazului fiind greu de precizat, soldându-se frecvent cu decesul pacientului. Simptomatologia intoxicaţiei medicamentoase este diversă, contând tipul medicamentului, doza, ora ingestiei, asocierea cu alte toxice etc. În general apar tulburări de comportament (agitaţie, delir), tulburări de conştienţă (somnolentă,comă), tulburări respiratorii şi cardio-vasculare (stop cardio-respirator), dureri abdominale, vărsături etc. Medicamentele incriminate cel mai frecvent sunt: sedativele(ex. Fenobarbital, Diazepam,Meprobamat), Distonocalm, Extraveral, Paracetamol,Aspirina, antidepresivele etc.Primul ajutor!- Apelaţi de urgentă la numerele gratuite de telefon 961 sau 112 Serviciul de Ambulanţă. Pentru pacientul conştient şi cooperant, care a ingerat nu cu mult timp în urma medicamentele, primul ajutor pe care îl puteţi acorda este să-l determinaţi sa elimine conţinutul gastric prin vărsături. Se începe cu administrarea de 4-5 pahare de apă de robinet călduţă sau lapte; în apa sau laptele din pahar puteţi amesteca ouă bătute, faina de grâu sau cărbune medicinal. După ce a băut conţinutul paharelor, se provoacă vomă prin apăsarea ,cu degetul sau coada unei linguriţe, a bazei limbii,vălului palatin (omuşor) sau a peretelui posterior al faringelui. După expulzarea conţinutului gastric, se mai administrează încă o dată câteva pahare de lichid, după care provocaţi din nou reflexele de vomă. Atenţie: provocarea vomei se face doar la cei constienţi sau uşor somnolenţi; abţineţivă să acordaţi acest tip de prim ajutor la cei ce sunt în comă, la cardiaci, la hipertensivi, epileptici, gravide. La aceştia este important sa aiba căile respiratorii libere: desfaceţi gulerul de la cămasă, scoateţi protezele dentare mobile, să stea culcat pe o parte, preferabil pe stanga, cu capul uşor dat pe spate. Important: până la sosirea Ambulanţei, culegeţi cât mai multe informaţii despre despre tipul medicamentelor, cantitatea şi ora ingestiei, cautaţi ambalajele goale de medicamente
INTOXICATIA CU MONOXID DE CARBON
Intoxicaţia cu monoxid de carbon se datorează inhalarii unei cantităţi mari de gaz (CO). Monoxidul de carbon (CO) este un gaz fără culoare, fără miros, neiritant, mai greu decât aerul şi uşor difuzabil. CO este generat ori de câte ori are loc o combustie incompletă a unui material care conţine carbon (lemn, gaz, tutun etc.). Efectul monoxidului de carbon poate fi pe termen scurt, în cantităţi mari, fatal, iar pe termen lung, emisiile în cantităţi mici, dar constante, pot determina o morbiditate crescută. CO prezintă o afinitate de 250 de ori mai mare pentru hemoglobină (un compus al celulelor roşii din sânge, responsabil cu transportul oxigenului de la plamân la ţesuturi) decât oxigenul şi formează împreună cu aceasta carboxihemoglobina (HbCO), un compus stabil, care este incapabil să mai transporte oxigen. Simptomele datorate intoxicaţiei cu CO sunt:-faza iniţială: dureri de cap uşoare în regiunea frunţii, oboseală şi ameţeli; pe măsură ce gazul toxic se acumulează în organism, durerea de cap creşte în intensitate, apar pulsaţii la tâmple; respiraţia este greoaie, apar dureri în piept şi palpitaţii, gândirea este tulburată, vâjîieli în urechi, ameţeli, vedere înceţoşată; în acest stadiu, pacientul intoxicat, încercând să părăseasca locul, se simte atât de obosit (orice efort fizic făcut în mediul toxic creşte cantitatea de CO acumulată în organism) încât efortul său de scăpa din mediul toxic este sortit eşecului.-faza comatoasă: de la faza de obnubilare (pacientul pare beat) până la inconştienţă; pielea pacientului este violacee; respiraţia este neregulată sau absentă; vărsăturile sunt necontrolate; tensinea arterială este mică sau prabuşită; pulsul este rapid,rar sau chiar absent. Prognosticul intoxicaţiei cu CO depinde de: vârstă (este mai gravă la batrâni), durata expunerii (este gravă daca se depaşesc 12 ore), concentraţia de gaz toxic (cu cât este mai mare, cu atât mai repede apare decesul - în general la o concentraţie a carboxihemoglobinei în sânge de peste 70%), prezenţa afecţiunilor cronice de sănătate.
Evoluţia sănătăţii unui intoxicat este imprevizibilă, conştiinţa revenindu-i dupa câteva ore sau zile, dar mortalitatea, cu toate mijloacele moderne, este de 4%. Cei ce revin la viaţa după o coma profundă şi prelungită pot rămâne cu sechele neurologice. Măsurile de prim ajutor:- anunţaţi telefonic urgent Serviciul de Ambulanţă la numerele gratuite de telefon: 112 sau 961;- scoateţi victima din mediul toxic (Atenţie! Au fost cazuri în care salvatorii s-au intoxicat la rândul lor cu CO şi au devenit victime); duceţi-o la aer curat;- dacă victima este inconştientă, culcaţi-o pe un plan dur si uscat, pe o parte, cu capul dat pe spate si bărbia ridicată, manevra care îi menţine căile respiratorii deschise;- dacă victima nu mai respiră, efectuaţi resuscitare daca ştiţi manevrele de bază; un ajutor de bază îl primiţi menţinând legătura telefonică cu dispeceratul ambulanţei, medicul coordonator ghidându-vă ce să faceţi, pas cu pas, în resuscitare;- nu luaţi iniţiativa de a transporta victima cu mijloace personale; tratamentul de bază al intoxicaţiei cu CO se face cu oxigen la presiune şi debit mare, tratament iniţiat doar în maşina de urgenţă a Ambulanţei.
Evoluţia sănătăţii unui intoxicat este imprevizibilă, conştiinţa revenindu-i dupa câteva ore sau zile, dar mortalitatea, cu toate mijloacele moderne, este de 4%. Cei ce revin la viaţa după o coma profundă şi prelungită pot rămâne cu sechele neurologice. Măsurile de prim ajutor:- anunţaţi telefonic urgent Serviciul de Ambulanţă la numerele gratuite de telefon: 112 sau 961;- scoateţi victima din mediul toxic (Atenţie! Au fost cazuri în care salvatorii s-au intoxicat la rândul lor cu CO şi au devenit victime); duceţi-o la aer curat;- dacă victima este inconştientă, culcaţi-o pe un plan dur si uscat, pe o parte, cu capul dat pe spate si bărbia ridicată, manevra care îi menţine căile respiratorii deschise;- dacă victima nu mai respiră, efectuaţi resuscitare daca ştiţi manevrele de bază; un ajutor de bază îl primiţi menţinând legătura telefonică cu dispeceratul ambulanţei, medicul coordonator ghidându-vă ce să faceţi, pas cu pas, în resuscitare;- nu luaţi iniţiativa de a transporta victima cu mijloace personale; tratamentul de bază al intoxicaţiei cu CO se face cu oxigen la presiune şi debit mare, tratament iniţiat doar în maşina de urgenţă a Ambulanţei.
INTOXICATIILE CU CIUPERCI
Intoxicatiile cu ciuperci
Intoxicatiile cu ciuperci survin prin ingerarea accidentala a ciupercilor considerate comestibile. Cele mai otravitoare ciuperci seamana cu cipercile comestibile intr-o anumita faza a dezvoltarii lor, si nu putem fi siguri asupra identitatii unei ciuperci decat in urma unui examen micologic.
Testele populare de toxicitate sunt lipsite de valoare si nu reprezinta criterii de diferentiere a unei specii de ciuperci toxice fata de o specie comestibila:- ciupercile toxice, ca si cele comestibile, nu coloreaza in negru argintul, usturoiul, ceapa sau patrunjelul- ciupercile toxice nu au miros specific- ciupercile toxice pot fi atacate chiar si ele de melci si viermi- zona in care cresc nu este un criteriu valabil- aspectul dupa curatarea palarieiFierberea poate inactiva unele toxine; uneori si ciupercile comestibile insuficient preparate termic pot produce intoxicatii !. Simptomele generale ale intoxicatiilor cu ciupercile toxice sunt: greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale, care pot apare in curs de cateva ore de la consumul ciupercilor, dar uneori la un interval mai lung de timp.Anumite specii de ciuperci declanseaza sindroame specifice (ansamble de manifestari clinice):1. Sindroame cu incubatie scurta - simptomele generale apar la un interval mai mic de 6 ore de la ingestia ciupercilor (au un prognostic bun):- colinergic (muscarinic)- atropinic (pantherinian)- resinoidian- halucinator2. Sindroame cu incubatie lunga - siptomele apar la un interval de peste 6 ore de la consumul ciupercilor (au un prognostic nefavorabil):- giromitrian- orelanian- faloidian
SINDROAME CU INCUBATIE SCURTA
A. Sindromul colinergic (muscarinic)Specii responsabile: Amanita muscaria (pop.:muscarita), Inocybe fastigate, Inocybe purico, Inocybe geophylla, Clitocybe delbata (pop.:ghebe, opintici, ghebe de radacina).Toxina care produce sindromul este muscarina.Manifestari clinice: apar la intervale variabile de la ingestie (15-120 minute) si constau in: greturi, varsaturi, accentuarea tranzitului intestinal, diaree, dureri abdominale, cresterea tuturor secretiilor (salivatie, lacrimare, hipersecretie bronsica), mioza (pupuile mici), bradicardie sinusala (puls rar), vasodilatatie periferica, tremuraturi generalizate.Mortalitatea: nu au fost semnalate decese timp de 20 ani.Antidot: Atropina 0,5 mg subcutan sau intravenos la fiecare 15 minute pana la obtinerea uscaciunii mucoasei bucale.Pacientilor care au ingerat cantitati mari de ciuperci li se face spalatura gastrica cu suspensie de carbune activat.
B. Sindromul atropinic (pantherinian)Specii responsabile: Amanita pantherina (pop.: burete pestrit, burete bubos).Manifestari clinice: apar la aprox. 1 ora dupa ingestie si constau in: halucinatii, agitatie, confuzie, delir, convulsii, tulburari de echilibru, coma, midriaza (dilatare pupilelor), tahicardie (puls marit), transpiratii abundente.Mortalitatea: rara.Antidot: Fizostigmina 0,5 mg intravenos lent, doza putand fi repetata la nevoie, fara a depasii 2 mg.Se evacueaza cat mai repede continutul gastric prin provocare de varsatura sau spalatura gastrica.
C. Sindromul resinoidianSpecii responsabile: Clitocybe olearia, Entoloma lividum, Lactarius (pop.: burete iute, burete laptos, iutar), Lycoperdon (pop.: pufai, casul popii, basina calului).Manifestari clinice: apar in intervalul primelor 3 ore de la ingestie si constau in tulburari digestive:greata, voma, diaree, dureri abdominale care antreneaza tulburari hidro-electrolitice (deshidratare, soc hipovolemic).Mortalitate: rara.Antidot: nu exista unul specific. Se vor aplica masuri terapeutice simptomatice constand in administrare de antispastice, antidiareice, antiemetice si reechilibrare hidroelectrolitica.
D. Sindromul halucinatorSpecii responsabile: Strophania, Pholiota, Gymnophilus, Inocybe, Clitocybe.Manifestari clinice: tulburari de atentie, dezorientare, halucinatii, hiperacuzie (sunetele din jur par puternice), hiperosmie (creste senzatia de miros), euforie, midriaza, bradicardie (puls rar), hipotensiune (tensiunea arteriala sub valorile normale), congestie faciala (inrosirea fetei), frisoane.Tratament: spalatura gastrica cu carbune activat 1 gr/kgc si medicatie cu neuroleptice majore: Clorpromazin si Haloperidol.
SINDROAME CU INCUBATIE LUNGA
A. Sindromul giromitrianSpecii responsabile: Gyromitra esculenta (pop.: zbarciog gras, ciuciulete),Gyromitra ambigua.Toxina care produce acest sindrom este gyromitrina.Manifestari clinice: apar dupa o perioada de incubatie de 10-24 ore, cu tulburari digestive: greata, varsaturi, dureri abdominale. In evolutie apare: hepatita citotoxica cu icter, convulsii, delir, hemoglobinurie (hemoglobina in urina), anurie (lipsa urinarii), hemoliza (distrugerea sangelui), soc, coma.Mortalitatea: rara.Antidot: vitamina B6 25 mg/kgc, 1/3 intramuscular si 2/3 in 250-500 ml glucoza 5% perfuzie intravenoasa timp de 3 ore.Tratament simptomatic: in cazurile cu hemoliza grava se face exsangvinotransfuzie (schimbarea sangelui); combaterea convusiilor cu Diazepam 1 fiola (2ml cu 10 mg) intravenos lent.
B. Sindromul orelanianSpecii responsabile: Cortinarius orellanus, Cortinarius splendena, Cortinarius venenosum.Toxina eliminata se numeste orenalina.Manifestari clinice: apar dupa 3-20 zile de la ingestie si constau in: tulburari gastro-intestinale, hepatita acuta toxica si nefrita tubulo-interstitiala acuta ce evolueaza spre insuficienta renala acuta.Mortalitate:rara.Tratament: nu exista tratament specific; se trataeaza insuficienta renala acuta cu hemodializa. Supravietuitorii vor avea insuficienta renala cronica.
C. Sindromul faloidianSpecii responsabile: Amanita phalloides (pop.: buretele viperei; ,,palaria mortii"), specii de Amanita virosa, Amanita verna. Aceste specii mai sunt cunoscute popular sub denumirea de ,,ingerii distrugerii".Aceste ciuperci pot fi confundate de catre culegatorii neexperimentati cu ciupercile comestibile din genul Champignons. Amanita este responsabile in proportie de 95% in decesele produse de ciuperci, chiar si un singur spor putand fi letal.Toxinele eliminate sunt: amatoxina, phallotoxine si virotoxine.Manifestari clinice: simptomele debuteaza dupa 5-24 ore de la ingestie si constau in varsaturi abundente, greturi, diaree apoasa-fetida (urat mirositoare), uneori hemoragica; dureri abdominale colicative, icter (culoarea galbena a pielii), hepatomegalie( marirea ficatului), hepatita citolitica si insuficienta hepato-renala fulminanta.Mortalitatea: 20-30%.Antidot: - silimarina, pentru protejarea celulelor hepatice, in doza de 20-50 mg/kgc/zi, administrata in primele 48 ore- penicilina G in doza de 1 milion UI/kgc/zi intravenos, prevenind preluarea amatoxinei de catre celulele hepatice.- vitamina C in doza de 3 x 1 gram/zi.Tratament general: spalatura gastrica cu carbune activat, hemoperfuzie si hemodializa; transplant hepatic la cei cu leziuni hepatice ireversibile.
Intoxicatiile cu ciuperci survin prin ingerarea accidentala a ciupercilor considerate comestibile. Cele mai otravitoare ciuperci seamana cu cipercile comestibile intr-o anumita faza a dezvoltarii lor, si nu putem fi siguri asupra identitatii unei ciuperci decat in urma unui examen micologic.
Testele populare de toxicitate sunt lipsite de valoare si nu reprezinta criterii de diferentiere a unei specii de ciuperci toxice fata de o specie comestibila:- ciupercile toxice, ca si cele comestibile, nu coloreaza in negru argintul, usturoiul, ceapa sau patrunjelul- ciupercile toxice nu au miros specific- ciupercile toxice pot fi atacate chiar si ele de melci si viermi- zona in care cresc nu este un criteriu valabil- aspectul dupa curatarea palarieiFierberea poate inactiva unele toxine; uneori si ciupercile comestibile insuficient preparate termic pot produce intoxicatii !. Simptomele generale ale intoxicatiilor cu ciupercile toxice sunt: greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale, care pot apare in curs de cateva ore de la consumul ciupercilor, dar uneori la un interval mai lung de timp.Anumite specii de ciuperci declanseaza sindroame specifice (ansamble de manifestari clinice):1. Sindroame cu incubatie scurta - simptomele generale apar la un interval mai mic de 6 ore de la ingestia ciupercilor (au un prognostic bun):- colinergic (muscarinic)- atropinic (pantherinian)- resinoidian- halucinator2. Sindroame cu incubatie lunga - siptomele apar la un interval de peste 6 ore de la consumul ciupercilor (au un prognostic nefavorabil):- giromitrian- orelanian- faloidian
SINDROAME CU INCUBATIE SCURTA
A. Sindromul colinergic (muscarinic)Specii responsabile: Amanita muscaria (pop.:muscarita), Inocybe fastigate, Inocybe purico, Inocybe geophylla, Clitocybe delbata (pop.:ghebe, opintici, ghebe de radacina).Toxina care produce sindromul este muscarina.Manifestari clinice: apar la intervale variabile de la ingestie (15-120 minute) si constau in: greturi, varsaturi, accentuarea tranzitului intestinal, diaree, dureri abdominale, cresterea tuturor secretiilor (salivatie, lacrimare, hipersecretie bronsica), mioza (pupuile mici), bradicardie sinusala (puls rar), vasodilatatie periferica, tremuraturi generalizate.Mortalitatea: nu au fost semnalate decese timp de 20 ani.Antidot: Atropina 0,5 mg subcutan sau intravenos la fiecare 15 minute pana la obtinerea uscaciunii mucoasei bucale.Pacientilor care au ingerat cantitati mari de ciuperci li se face spalatura gastrica cu suspensie de carbune activat.
B. Sindromul atropinic (pantherinian)Specii responsabile: Amanita pantherina (pop.: burete pestrit, burete bubos).Manifestari clinice: apar la aprox. 1 ora dupa ingestie si constau in: halucinatii, agitatie, confuzie, delir, convulsii, tulburari de echilibru, coma, midriaza (dilatare pupilelor), tahicardie (puls marit), transpiratii abundente.Mortalitatea: rara.Antidot: Fizostigmina 0,5 mg intravenos lent, doza putand fi repetata la nevoie, fara a depasii 2 mg.Se evacueaza cat mai repede continutul gastric prin provocare de varsatura sau spalatura gastrica.
C. Sindromul resinoidianSpecii responsabile: Clitocybe olearia, Entoloma lividum, Lactarius (pop.: burete iute, burete laptos, iutar), Lycoperdon (pop.: pufai, casul popii, basina calului).Manifestari clinice: apar in intervalul primelor 3 ore de la ingestie si constau in tulburari digestive:greata, voma, diaree, dureri abdominale care antreneaza tulburari hidro-electrolitice (deshidratare, soc hipovolemic).Mortalitate: rara.Antidot: nu exista unul specific. Se vor aplica masuri terapeutice simptomatice constand in administrare de antispastice, antidiareice, antiemetice si reechilibrare hidroelectrolitica.
D. Sindromul halucinatorSpecii responsabile: Strophania, Pholiota, Gymnophilus, Inocybe, Clitocybe.Manifestari clinice: tulburari de atentie, dezorientare, halucinatii, hiperacuzie (sunetele din jur par puternice), hiperosmie (creste senzatia de miros), euforie, midriaza, bradicardie (puls rar), hipotensiune (tensiunea arteriala sub valorile normale), congestie faciala (inrosirea fetei), frisoane.Tratament: spalatura gastrica cu carbune activat 1 gr/kgc si medicatie cu neuroleptice majore: Clorpromazin si Haloperidol.
SINDROAME CU INCUBATIE LUNGA
A. Sindromul giromitrianSpecii responsabile: Gyromitra esculenta (pop.: zbarciog gras, ciuciulete),Gyromitra ambigua.Toxina care produce acest sindrom este gyromitrina.Manifestari clinice: apar dupa o perioada de incubatie de 10-24 ore, cu tulburari digestive: greata, varsaturi, dureri abdominale. In evolutie apare: hepatita citotoxica cu icter, convulsii, delir, hemoglobinurie (hemoglobina in urina), anurie (lipsa urinarii), hemoliza (distrugerea sangelui), soc, coma.Mortalitatea: rara.Antidot: vitamina B6 25 mg/kgc, 1/3 intramuscular si 2/3 in 250-500 ml glucoza 5% perfuzie intravenoasa timp de 3 ore.Tratament simptomatic: in cazurile cu hemoliza grava se face exsangvinotransfuzie (schimbarea sangelui); combaterea convusiilor cu Diazepam 1 fiola (2ml cu 10 mg) intravenos lent.
B. Sindromul orelanianSpecii responsabile: Cortinarius orellanus, Cortinarius splendena, Cortinarius venenosum.Toxina eliminata se numeste orenalina.Manifestari clinice: apar dupa 3-20 zile de la ingestie si constau in: tulburari gastro-intestinale, hepatita acuta toxica si nefrita tubulo-interstitiala acuta ce evolueaza spre insuficienta renala acuta.Mortalitate:rara.Tratament: nu exista tratament specific; se trataeaza insuficienta renala acuta cu hemodializa. Supravietuitorii vor avea insuficienta renala cronica.
C. Sindromul faloidianSpecii responsabile: Amanita phalloides (pop.: buretele viperei; ,,palaria mortii"), specii de Amanita virosa, Amanita verna. Aceste specii mai sunt cunoscute popular sub denumirea de ,,ingerii distrugerii".Aceste ciuperci pot fi confundate de catre culegatorii neexperimentati cu ciupercile comestibile din genul Champignons. Amanita este responsabile in proportie de 95% in decesele produse de ciuperci, chiar si un singur spor putand fi letal.Toxinele eliminate sunt: amatoxina, phallotoxine si virotoxine.Manifestari clinice: simptomele debuteaza dupa 5-24 ore de la ingestie si constau in varsaturi abundente, greturi, diaree apoasa-fetida (urat mirositoare), uneori hemoragica; dureri abdominale colicative, icter (culoarea galbena a pielii), hepatomegalie( marirea ficatului), hepatita citolitica si insuficienta hepato-renala fulminanta.Mortalitatea: 20-30%.Antidot: - silimarina, pentru protejarea celulelor hepatice, in doza de 20-50 mg/kgc/zi, administrata in primele 48 ore- penicilina G in doza de 1 milion UI/kgc/zi intravenos, prevenind preluarea amatoxinei de catre celulele hepatice.- vitamina C in doza de 3 x 1 gram/zi.Tratament general: spalatura gastrica cu carbune activat, hemoperfuzie si hemodializa; transplant hepatic la cei cu leziuni hepatice ireversibile.
EPILEPSIA
Epilepsia
Epilepsia poate apare la oricine, oricând în cursul vieţii. Cele mai multe crize apar din senin, dar există şi factori declanşatori: stresul, oboseala şi somnul insuficient, ,,săritul" peste mese, boala, schimbările hormonale, sensibilitatea la lumina intermitentă (stroboscopul din discoteci sau chiar de la televizor) sau excesul de alcool. Epilepsia reprezintă o anomalie în activitatea electrică cerebrală, care duce la apariţia unor crize de diferite tipuri. Unii îşi pierd conştienţa, alţii au senzaţii neobişnuite; durata este de la câteva secunde (mişcări ritmice ale unei parţi de corp: un deget, o mână, muşchi ai feţei etc.), până la câteva minute. O forma grava de epilepsie este criza de tip "grand mal", cu convulsii tonico-clonice care durează mai mult, dar, în general, sub cinci minute, şi este caracterizată de pierderea conştienţei, corpul devine rigid, muşchii i se contractă ritmic, spasmodic, ca şi când s-ar zbate, face spume la gură şi pierde urina sau fecale. Dacă veţi fi în preajma unei persoane in criză de epilepsie, şi doriţi să îl ajutaţi cu ceva, urmaţi sfaturile de mai jos:- pastraţi-vă calmul, slăbiţi-i gulerul de la cămaşă, centură etc; - în timpul crizei convulsive, în primul plan se află riscul traumatizării: puneţi-i sub cap o pernă şi îndepărtaţi din jur orice obiect tăios cu care s-ar putea răni în timpul convulsiilor. - nu încercaţi să-l imobilizaţi, nu-i introduceţi nimic în gură, nu încercaţi să îl deplasaţi (cu excepţia cazului în care locul respectiv prezintă un pericol oarecare: carosabil, scări), - nu-i daţi nimic de înghiţit (lichid sau hrană) pâna la revenirea completă a conştienţei, care poate dura şi o oră, chiar dacă criza convulsivă a ţinut doar 1-2 minute. - pacientul să nu fie pus cu gura în jos la pământ sau aşternut, pentru că se poate asfixia (să nu-i fie astupată gura sau nasul). Este cel mai prudent ca bolnavul să fie aşezat şi menţinut pe o parte, încât să nu stea cu faţa în sus. Aşa se evită ca bolnavul sa-şi înghită limba sau să aspire în căile respiratorii voma sau salivă, care poate fi în cantitate mare (,,spumele" de care ştie mare parte din populaţie).- unii pacienti cand au criza de epilepsie îşi pot muşca limba întrucât muşchii gurii sunt foarte contractaţi. Dacă nu aveţi la îndemână dispozitive speciale care se pun între arcadele dentare (ex. Pipa Guedel, pe care posesorii auto o au în trusa medicală) şi/sau nu ştiţi să le folosiţi, nu încercaţi să-i deschideţi gura cu ceva tare (lemn sau fier) pentru că îi puteţi rupe dinţii. De asemenea, nu încercaţi să-i deschideţi gura cu mâna pentru că vă poate tăia degetele în timpul crizei printr-o muşcare foarte puternică. Nu uitaţi: cât de repede, după ce aţi luat toate măsurile de siguranţă pentru fratele d-voastră, puneţi mâna pe telefon şi sunaţi la Ambulanţă, la numerele gratuite de telefon: 961 sau 112.
Epilepsia poate apare la oricine, oricând în cursul vieţii. Cele mai multe crize apar din senin, dar există şi factori declanşatori: stresul, oboseala şi somnul insuficient, ,,săritul" peste mese, boala, schimbările hormonale, sensibilitatea la lumina intermitentă (stroboscopul din discoteci sau chiar de la televizor) sau excesul de alcool. Epilepsia reprezintă o anomalie în activitatea electrică cerebrală, care duce la apariţia unor crize de diferite tipuri. Unii îşi pierd conştienţa, alţii au senzaţii neobişnuite; durata este de la câteva secunde (mişcări ritmice ale unei parţi de corp: un deget, o mână, muşchi ai feţei etc.), până la câteva minute. O forma grava de epilepsie este criza de tip "grand mal", cu convulsii tonico-clonice care durează mai mult, dar, în general, sub cinci minute, şi este caracterizată de pierderea conştienţei, corpul devine rigid, muşchii i se contractă ritmic, spasmodic, ca şi când s-ar zbate, face spume la gură şi pierde urina sau fecale. Dacă veţi fi în preajma unei persoane in criză de epilepsie, şi doriţi să îl ajutaţi cu ceva, urmaţi sfaturile de mai jos:- pastraţi-vă calmul, slăbiţi-i gulerul de la cămaşă, centură etc; - în timpul crizei convulsive, în primul plan se află riscul traumatizării: puneţi-i sub cap o pernă şi îndepărtaţi din jur orice obiect tăios cu care s-ar putea răni în timpul convulsiilor. - nu încercaţi să-l imobilizaţi, nu-i introduceţi nimic în gură, nu încercaţi să îl deplasaţi (cu excepţia cazului în care locul respectiv prezintă un pericol oarecare: carosabil, scări), - nu-i daţi nimic de înghiţit (lichid sau hrană) pâna la revenirea completă a conştienţei, care poate dura şi o oră, chiar dacă criza convulsivă a ţinut doar 1-2 minute. - pacientul să nu fie pus cu gura în jos la pământ sau aşternut, pentru că se poate asfixia (să nu-i fie astupată gura sau nasul). Este cel mai prudent ca bolnavul să fie aşezat şi menţinut pe o parte, încât să nu stea cu faţa în sus. Aşa se evită ca bolnavul sa-şi înghită limba sau să aspire în căile respiratorii voma sau salivă, care poate fi în cantitate mare (,,spumele" de care ştie mare parte din populaţie).- unii pacienti cand au criza de epilepsie îşi pot muşca limba întrucât muşchii gurii sunt foarte contractaţi. Dacă nu aveţi la îndemână dispozitive speciale care se pun între arcadele dentare (ex. Pipa Guedel, pe care posesorii auto o au în trusa medicală) şi/sau nu ştiţi să le folosiţi, nu încercaţi să-i deschideţi gura cu ceva tare (lemn sau fier) pentru că îi puteţi rupe dinţii. De asemenea, nu încercaţi să-i deschideţi gura cu mâna pentru că vă poate tăia degetele în timpul crizei printr-o muşcare foarte puternică. Nu uitaţi: cât de repede, după ce aţi luat toate măsurile de siguranţă pentru fratele d-voastră, puneţi mâna pe telefon şi sunaţi la Ambulanţă, la numerele gratuite de telefon: 961 sau 112.
Subscribe to:
Posts (Atom)